Diriginta a privit pe rând părinții, apoi pe elevii adunați la ușă.
Vocea i s-a auzit limpede:
— „Vă e rușine cu aceste mâini… sau vă provoacă milă.”
S-a uitat direct spre Andrei.
— „Să știți un lucru.”
A atins cu degetele dosul palmei lui Vasile.
— „Aceste mâini au turnat fundația pe care stăm noi acum.”
În clasă s-a făcut liniște.
— „Școala aceasta a fost renovată vara trecută de echipa domnului Vasile.”
— „Dacă aveți căldură, bănci curate și pereți noi… este și datorită acestor mâini.”
Apoi, spre uimirea tuturor, diriginta i-a luat mâna muncită între palmele ei.
Și a strâns-o.
— „Vă mulțumesc că ați venit, domnule Vasile.”
— „Sunteți unul dintre cei mai importanți oameni din sala asta.”
— „Să fiți mândru de munca dumneavoastră.”
Tăcerea devenise apăsătoare.
