Maria a rămas câteva clipe nemișcată în fața buchetului de trandafiri. Toți așteptau să-l ia și să mulțumească frumos, așa cum ar fi făcut orice copil într-o astfel de situație.
Dar fata și-a mutat privirea spre ultimul rând al sălii.
Acolo unde tatăl ei stătea în picioare, încercând să-și ascundă hainele murdare și ochii umezi.
Maria a împins ușor florile înapoi spre Alina și a luat microfonul din mâna directorului.
Vocea îi tremura puțin la început, însă în doar câteva secunde s-a auzit clar în toată sala.
— Vă mulțumesc pentru flori, doamnă… dar nu am nevoie de ele.
Murmurele au început imediat printre părinți.
Alina a rămas cu zâmbetul înghețat pe față.
Maria și-a continuat cuvintele fără să-și ia ochii de la tatăl ei.
