Timp de doisprezece ani am spălat podelele și băile unei familii bogate. Nu și-au imaginat niciodată că băiețelul pe care îl aduceam cu mine avea să devină, într-o zi, singura lor speranță.

După plecarea în Canada, viața noastră s-a schimbat.

Mihai învăța zi și noapte.

Muncea.

Studia.

Participa la programe de cercetare.

Apoi la facultatea de medicină.

Apoi la specializare.

În tot acel timp vorbeam aproape zilnic.

Dar niciodată nu uita de unde plecase.

— Mamă, într-o zi o să te scap de toate grijile.

Îmi spunea mereu asta.

Anii au trecut.

Iar într-o dimineață am primit un telefon neașteptat.

Era una dintre fostele angajate ale familiei Norton.

— Ai auzit?

— Ce anume?

— Domnul Norton a făcut infarct.

Am rămas tăcută.

— Și fiica lor este foarte bolnavă. Medicii spun că are nevoie de un transplant.

Pentru prima dată după mulți ani m-am gândit la familia care mă tratase ca și cum aș fi fost invizibilă.

Apoi am aflat și altceva.

Averea lor se prăbușise.

Investiții greșite.

Procese.