Capacul s-a ridicat cu greu, iar lumina lanternei a pătruns în întunericul puțului.
La început nu s-a văzut mare lucru.
Doar pereți umezi, câteva țevi vechi și apă adunată pe fund.
Ilie a coborât încet fasciculul lanternei.
Într-un colț, lipit de zid, stătea un cățel mic, slab și murdar, care tremura de frig și de epuizare.
Lângă el era o cioară cu o aripă rănită, ghemuită și speriată.
Nimeni n-a scos un cuvânt.
Toți au înțeles, în aceeași clipă, de ce cioara de afară se întorsese trei zile la rând.
Nu încerca să găsească hrană.
Încerca să salveze două vieți.
