Trei zile la rând, o cioară venea în aceeași curte și croncănea fără oprire lângă un vechi capac de canal. Când oamenii au înțeles, în sfârșit, ce încerca să le spună, au rămas fără cuvinte…

Probabil că puiul de câine căzuse în canal cu mai multe zile înainte și nu mai reușise să iasă.

Cioara rănită rămăsese captivă lângă el.

Iar pasărea care îi așteptase la suprafață era perechea ei.

În fiecare zi aducea bucăți de pâine și încerca să le împingă prin crăpătura capacului.

Iar când a înțeles că singură nu-i mai poate salva, a început să cheme oamenii.

Ilie a coborât primul, legat cu o frânghie.

Cățelul era atât de slăbit, încât nici măcar nu a încercat să fugă.

S-a lăsat ridicat în brațe fără împotrivire.

Apoi au scos cu grijă și cioara rănită.

În clipa în care a ajuns la lumină, cealaltă cioară a început să croncănească atât de tare, încât toată curtea a amuțit.

Nu părea un strigăt de teamă.

Părea unul de bucurie.

O vecină a adus imediat o pătură.

Altcineva a venit cu un bol cu apă.

Veterinarul din comună a fost chemat de urgență.

După consultație, vestea a fost una bună.

Cățelul era slăbit, dar avea să-și revină.

Iar aripa ciorii putea fi tratată.