Trei zile la rând, o cioară venea în aceeași curte și croncănea fără oprire lângă un vechi capac de canal. Când oamenii au înțeles, în sfârșit, ce încerca să le spună, au rămas fără cuvinte…

În zilele următoare, toată lumea vorbea despre întâmplarea aceea.

Unii spuneau că fusese o minune.

Alții că animalele înțeleg mai multe decât cred oamenii.

Ilie zâmbea și răspundea de fiecare dată la fel:

— Dacă n-aș fi ascultat cioara… amândoi ar fi murit acolo.

Cățelul a rămas în gospodăria lui și a primit numele Noroc.

Iar cele două ciori au început să apară zilnic în curte.

După câteva săptămâni, pasărea rănită și-a revenit complet.

Într-o dimineață, cele două ciori s-au ridicat împreună în zbor și s-au așezat pentru câteva clipe pe acoperișul șurii.

Au privit spre curte, au croncănit de două ori și au dispărut peste copaci.

De atunci, Ilie n-a mai trecut niciodată nepăsător pe lângă un animal care părea că cere ajutor.

Pentru că în acele trei zile a învățat un lucru pe care nu l-a mai uitat niciodată.

Uneori, animalele nu pot vorbi.

Dar știu foarte bine cum să ceară să fie salvate.