— A încercat să ți-o distrugă. Eu am luat-o înainte să o arunce.
— De ce?
— Pentru că nu ești ca el.
A fost pentru prima dată când vocea lui a devenit caldă.
— Și pentru că nu meritai să plătești pentru păcatele lui.
Clara l-a privit. Pentru prima dată, nu mai vedea un străin.
— Și… căsătoria asta?
Matei a oftat.
— A fost singura cale. Dacă refuzam, își găsea altă soluție. Te-ar fi vândut altcuiva. Sau mai rău.
S-a ridicat.
— Așa, te-am adus aici. Departe de el.
Clara a rămas tăcută.
— Banii sunt ai tăi, continuă el. Pentru drum. Pentru București.
A împins punga spre ea.
— Iar mâine… te duc la gară.
Clara a izbucnit în plâns.
Nu de frică.
