Și erau acolo.
Trei mesaje.
Toate de la ea.
Primul:
„Andrei, trebuie să vorbim. E important.”
Al doilea:
„Nu-ți cer nimic. Vreau doar să știi.”
Ultimul:
„Nu mai contează. O să mă descurc singură.”
Am simțit că nu mai pot respira.
Toate lunile în care mă convinsesem că dispăruse fără un cuvânt se prăbușeau într-o clipă.
Ea încercase.
Eu nu aflasem niciodată.
Iar femeia care trebuia să-mi devină soție știa totul.
Am ridicat încet privirea spre Raluca.
— Ai știut…
N-a răspuns.
— Ai știut tot timpul că urma să am un copil.
— Am făcut-o pentru noi, Andrei.
— Pentru noi?
— Aveam o viață construită. O nuntă. Un viitor. Nu puteam să las o fostă iubită să distrugă totul.
Am închis ochii o clipă.
