După câteva secunde, am ieșit pe terasă.
— Bună seara.
Mihai a zâmbit.
— În sfârșit!
A încercat să introducă cheia.
Nu mergea.
A încercat din nou.
Nimic.
— Ce s-a întâmplat?
— Am schimbat toate încuietorile.
Fața lui s-a albit.
— Cum adică?
— Exact cum ai auzit.
Doina a izbucnit prima.
— Alina! Ai înnebunit?
— Nu.
— Deschide imediat!
— Nu mai locuiți aici.
Mihai a început să râdă.
Un râs nesigur.
— Hai, gata cu glumele…
Am coborât încet treptele.
În mână aveam un dosar.
— Nu glumesc.
I-am întins plicul.
L-a desfăcut.
Înăuntru era cererea de divorț.
Și notificarea prin care îi încetam orice calitate de administrator al firmei.
— Ce-i asta?
